Este dieta importantă la pacienții cu scleroza multiplă?

Este dieta importantă la pacienții cu scleroza multiplă?

Articol apărut în Viața Medicală Nr. 9/2020
Dacă predispoziția genetică nu poate fi influențată, modificarea variabilelor legate de mediu și de stilul de viață, printre ele numărându-se și dieta, ar putea reduce riscul apariției bolii și ar putea ameliora evoluția ei. Dieta ar putea fi considerată un „tratament complementar” asociat tratamentelor cronice modificatoare ale bolii, și în niciun caz unicul tratament adresat sclerozei multiple.

Scleroza multiplă (SM) este o boală cronică, heterogenă, multifactorială, neuroinflamatorie, autoimună, cu focare demielinizante și de neurodegenerare, cu pierdere axonală, care afectează sistemul nervos central. Etiologia și fiziopatologia SM sunt încă incomplet cunoscute, deși s-au făcut progrese importante în acest sens, dar se consideră că o anumită predispoziție genetică, microbiota intestinală și factori variabili de mediu ar putea influența declanșarea și evoluția bolii. Există supoziții că SM ar putea fi influențată de factori de mediu precum deficitul de expunere la lumina soarelui (zona geografică, pigmentul pielii) și implicit deficitul de vitamina D, deficitul de vitamina B12, fumatul activ sau pasiv, indicele de masă corporală (IMC) crescut la vârste de 7-13 ani (obezitatea), unele expuneri virale.

Cercetări epidemiologice, studii preclinice și observaționale, studii clinice prospective de scurtă durată pe grupuri mici de pacienți și fără comparator de tip placebo au fost efectuate pentru a studia rolul dietei în apariția și evoluția clinică a bolii și a dizabilităților induse de aceasta.

Dieta mediteraneană – aproape de ideal

Nu există o dietă anume recomandată pentru pacienții diagnosticați cu SM, cunoscutele diete speciale Swank, Paleolitică, Jelinek, Best Bet, fără gluten, cetogenică, McDougall, Atkins, Zone, South Beach nedovedind evidențe de eficacitate până în prezent. Dieta mediteraneană este însă o dietă care se apropie cel mai bine de nevoile unui pacient cu SM.

Dieta trebuie să fie una sănătoasă, echilibrată, variată, planificată, adaptată propriilor necesități și simptome (fatigabilitate, constipație/incontinență sfincteriană, tulburări de deglutiție și/sau masticație, micțiuni imperioase, mobilitate redusă, tremor persistent și IMC crescut). Ea trebuie să conțină toate principiile alimentare și să furnizeze în mod natural toți nutrienții necesari, suplimentele alimentare urmând a fi administrate (ca tip și doză) la indicația medicului și, eventual, după consultarea unui dietetician, numai în cazul detectării prin analize specifice de laborator a lipsei vreunuia dintre nutrienți. Suplimentele alimentare nu sunt studiate cu aceeași rigoare precum medicamentele și este cunoscut faptul că administrarea lor greșită sau excesivă poate avea uneori efecte adverse, declanșând simptome asemănătoare celor din SM, interferând cu tratamentul de fond sau agravând chiar boala, prin stimularea nedorită a imunității.

Mecanisme prin care acționează dieta

Pornind de la definiția SM, dieta ar trebui să contribuie prin: modularea statusului inflamator (efect antiinflamator), prevenirea sau încetinirea neurodegenerării, combaterea stresului oxidativ, prevenirea demielinizării și a pierderii axonale, regenerarea mielinei, controlul autoimunității.

Mecanismele prin care dieta ar putea interveni cu efecte benefice asupra SM sunt directe și indirecte. Cele directe sunt mediate de metaboliții rezultați direct din digestia alimentelor ingerate, de metaboliți produși prin inducție de microbiota intestinală și de modificările compoziției microbiotei intestinale mediate de dietă. Metaboliții pot acționa prin semnalizarea receptorilor cuplați la proteina G (GPCR) (efecte antiinflamatorii), pot interveni în reglarea epigenetică a expresiei genice prin inhibarea deacetilazei histonelor (HDAC) (efecte antiinflamatorii) sau pot acționa asupra factorilor de transcripție, cum ar fi receptorul aril-hidrocarbon (AhR) (efecte antiinflamatorii, influențarea sistemului imun).

Mecanismele indirecte sunt reprezentate de impactul dietei asupra greutății corporale (IMC), asupra nivelulul LDL-colesterolului și asupra altor factori de risc vasculari (inflamația peretelui vascular, valorile tensiunii arteriale, funcția cardiacă).

Personalizare și moderație

Sunt necesare studii clinice prospective noi care să poată aduce informații suplimentare legate de dieta pacienților cu SM și efectul acesteia asupra scăderii riscului de agravare a dizabilității, dar până atunci este recomandată dieta bogată în fibre și săracă în grăsimi animale, hipocalorică, cu mese regulate și în cantități moderate și cu gustări intercalate, evitarea posturilor prelungite și a deshidratării. Dieta trebuie să fie personalizată, adaptată gusturilor și poftelor fiecărui pacient, gradului de efort fizic și prezenței unor eventuale alte afecțiuni concomitente. Pacienții trebuie să fie consumatori atenți și educați ai suplimentelor alimentare, în general, dar în mod special atunci când urmează tratamente biologice. Dieta poate acționa ca modificator al evoluției bolii, în asociere cu tratamentele cronice specifice.

Este bine ca alimentele „nesănătoase” să fie înlocuite cu alimente „sănătoase”, să fie diferite de la o masă la alta și să fie savurate, fără ca atenția să fie îndreptată în altă direcție (de ex., spre telefon, televizor). Nu trebuie urmate regimuri drastice, regimuri din care să lipsească cu desăvârșire anumite alimente sau principii alimentare, iar dacă alimentația trebuie schimbată, este absolut necesar sfatul medicului neurolog și/sau al unui dietetician, pentru a obține cele mai bune rezultate.

Pacienții vegetarieni sau vegani au nevoie să fie supuși periodic unor analize de sânge pentru a se putea detecta eventuale carențe de vitamina B12, D, acid folic, proteine etc. și pentru a le putea corecta. Pentru pacienții imobilizați, pentru cei care urmează frecvent tratament cortizonic sau pentru femeile aflate la menopauză, ar fi util un test DEXA, de osteodensitometrie, pentru evaluarea unei eventuale osteoporoze, în vederea prevenirii sau corectării acesteia. O dietă sănătoasă ar fi bine să se asocieze cu exercițiu fizic și cu renunțarea la fumat.

Alimente recomandate în SM

Recomandate a face parte obligatoriu din dieta unui pacient cu SM ar fi următoarele:

1. Alimentele bogate în vitamina D – pește gras (somon, sardine, tuna, macrou, păstrăv), produse alimentare îmbogățite cu vitamina D – lapte, cereale integrale;

2. Fructele și legumele proaspete – sunt o sursă naturală de vitamine, minerale și fibre;

3. Alimente sărace în grăsimi saturate – carne slabă (pui, curcan) –, dar bogate în grăsimi nesaturate – mono- și polinesaturate: acizii grași Omega 3 și Omega 6, acizii linoleic și linolenic, eicosapentaenoic, acizi grași esențiali – pește gras și ulei de pește, uleiuri vegetale (de măsline, cânepă, in), nuci, avocado.

4. Alimente bogate în fibre – fructe, legume, nuci, semințe, linte, cereale integrale, orez brun, ovăz, quinoa, prune uscate, smochine;

5. Alimente care conțin carbohidrați „sănătoși” (benefici): orez brun, pâine și paste din cereale integrale, orz, fructe;

5. Alimente bogate în proteine – carne slabă, ouă, fructe de mare, lactate, ciuperci;

6. Antioxidanți – vitaminele A, C, E;

7. Vitamine: vitamina B1, B3, B6, B12, biotina (vitamina H), acid folic;

8. Minerale – calciu, seleniu, zinc;

9. Triptofan (legumele din familia cruciferelor – diferite tipuri de varză, conopidă, broccoli, gulie) și flavonoide – fitopigmenți, polifenoli (fructe, legume, ceai, cafea);

10. Condimente – turmeric (conține curcumină), ghimbir;

11. Lichide – în cantitate de 1,5-2 litri pe zi: apă, ceai, sucuri de fructe, cafea;

12. Alimente probiotice care conțin Lactobacillus (iaurt, kefir, varză murată, ceai fermentat);

13. Alimente prebiotice, conținând fibre care alimentează microbiota intestinală (anghinare, usturoi, ceapă, praz, sparanghel, cicoare).

Alimente de evitat în SM

Ar trebui evitate de pacienții cu SM, fiind suspectate de creșterea riscului de apariție a puseelor și de agravare a dizabilității:

1. Grăsimile:

a. saturate – grăsimi animale, lactate nedegresate, unt, uleiuri vegetale solide, uleiuri tropicale (palmier, cocos);

b. „trans” – neobișnuite în natură, sunt create artificial (uleiuri parțial hidrogenate), reprezentate de acizi grași cu lanțuri, și sunt prezente în fursecuri, biscuiți, produse de patiserie produse industrial și, în general, în alimente procesate de tip „fast food”.

2. Carbohidrații „nesănătoși”:

a) rafinați – zahăr, dulciuri, fursecuri, prăjituri, băuturi răcoritoare;

b) din orez alb, pâine albă, cartofi, fasole;

3. Alimentele cu conținut redus de fibre;

4. Excesul de sare – sodiu;

5. Excesul de carne roșie și de lapte de vacă nedegresat;

6. Băuturile răcoritoare ce conțin zahăr, dar și sucurile diet, îndulcite cu aspartam;

7. Băuturile alcoolice;

8. Glutamatul monosodic (MSG).

Dr. Gabriela Mihăilescu,

medic primar neurolog, șef de lucrări

Spitalul Clinic Colentina, UMF Carol Davila București

Adaugă comentariul tău